Bojana Piškur este scriitoare și curator la Muzeul de Artă Modernă din Ljubljana (+ Muzeul de Artă Contemporană Metelkova). Am discutat cu ea despre scena de artă din Ljubljana, despre Cukrarna Galerija (o nouă instituție de artă contemporană din Ljubljana), Moderna Galerija (cea mai importantă instituție de artă contemporană din Slovenia) și în general despre rolul artei în cadrul unei comunități.
Interview with Bojana Piškur
Interview by: Livia Pancu and Marius-Alexandru Dan
Transcribed and translated by: Marius-Alexandru Dan
October 2021
Bojana Piskur: Galeria Cukrana a fost deschisă în septembrie 2021, fiind construită pe locul unei vechi fabrici de zahăr din secolul al XIX-lea. Proiectul a fost inițiat de autoritățile locale ale orașului Ljubljana și a costat aproximativ 23 de milioane de euro. Banii au venit de la primărie, guvern și Uniunea Europeană. Inițiativa aceasta are legătură cu dorința municipalității de a transforma Ljubljana într-un hub cultural. Din punctul meu de vedere, cea mai importantă întrebare este ce fel de artă va adăposti această nouă instituție? Prima expoziție găzduită de această nouă galerie cuprinde lucrări și instalații de 10-15 artiști de renume internațional. Problema este însă numele expoziției, The Wonderfulness of Memory [Frumusețea memoriei]. Este un titlu foarte problematic dacă ne raportăm la istoria acestui loc. În trecut, aici trăiau oameni fără adăpost, oameni cu mari probleme sociale (droguri, alcool etc.). Este deci un loc al suferinței, nu un loc al amintirilor frumoase. Crearea acestei galerii trebuie înțeleasă în contextul mai larg al scenei de artă contemporană din Ljubljana. De exemplu, pe locul fostei fabrici de biciclete, activa din 2006, un centru social care se ocupa de problemele grupurilor vulnerabile. Ei bine, în primăvara lui 2021, primăria a decis demolarea acestui centru. Se pare că se va construi un spațiu de artă asemănător galeriei Cukrarna. Acest gest are legătură cu politica culturală promovată de autoritățile locale, prin care se încearcă neutralizarea organizațiilor cu o puternică conștiință politică și socială, în favoarea unor instituții mai plăcute din punct de vedere estetic, dar lipsite de conștiință politică. Din punctul meu de vedere această abordare este greșită și periculoasă.
Livia Pancu: Ce ai putea să ne spui despre scena de artă contemporană din Ljubljana?
BP: Scena de artă contemporană din Ljubljana a început să se dezvolte la începutul anilor 90. De altfel, în treacăt fie spus, cultura a fost un element foarte important în procesul de construcție a unui stat sloven independent. În acea perioadă, s-au creat spații culturale conduse de artiști și colective artistice independente. De asemenea, tot în acea perioadă au început să vină în Slovenia fundații și ONG-uri occidentale. În general, scena de artă a fost susținută de autorități, primind finanțări la nivel local, național și internațional (fonduri UE). Lucrurile au început să se schimbe, aproape peste noapte, în 2020, în contextul pandemiei COVID și a instituirii unui guvern de dreapta. Acum nimeni nu știe ce se va întâmpla mai departe. La fel ca în Ungaria și Polonia, guvernul sloven încearcă să taie finanțarea pentru organizațiile de artă și să blocheze accesul acestora la fonduri europene, dar oferă susținere financiară instituțiilor și artiștilor cu orientare politică de dreapta. […] Din păcate, tot ce-am construit în ultimii 30 ani, a dispărut peste noapte.
LP: Rămânând la subiectul scenei de artă contemporană din Ljubljana, aș vrea să ne povestești un pic despre Moderna Galerija.
BP: Moderna Galerija este muzeul de artă modernă și contemporană din Ljubljana, înființat în 1947. Pornind de la realitățile unui muzeu fără o finanțare foarte mare și fără colecții ale unor artiști de renume, conducerea instituției a decis axarea pe istoria locală. Ideea de la care s-a pornit a fost aceea că istoria artei din Europa de est trebuie articulată, în primul rând, de noi, cei de aici. Bineînțeles, acest lucru a fost realizat într-un dialog continuu cu scena globală. Această abordare s-a dovedit a fi de succes, modelul stârnind interes nu doar în Europa de est, ci peste tot în lume. Ca o notă personală, Moderna Galerija a fost locul unde am intrat pentru prima dată în contact cu arta contemporană din România. În 1998, a fost organizată o expoziție care includea și artiști români cum ar fi Paul Neagu, Ion Grigorescu, Lia Perjovschi and Dan Perjovschi […] Un aspect important al strategiei instituției noastre a fost rolul pe care aceasta îl poate juca în cadrul comunității locale. În acest sens, am acordat foarte mare atenție colaborării cu alți actori locali (instituții publice, organizații non-guvernamentale, activiști, centre sociale, etc.). A fost un proces de durată, dat fiind faptul că fiecare instituție are specificitățile sale, dar am reușit să ajungem la puncte comune. A fost o negociere permanentă despre cum să lucrăm împreună și cum să abordăm problemele pe care doream să le adresăm. […] Conștiința politică a fost tot timpul prezentă în abordările Moderna, inclusiv în subiecte precum cel al migranților sau al refugiaților. Modelul nostru era bazat pe doi piloni: investigarea istoriei artei din această zonă și colaborarea cu alți actori din contextul local. Din păcate, acum, totul s-a terminat.
LP: Ce se va întâmpla cu rezultatele celor 30 de muncă?
BP: Este foarte greu de spus. Avem arhivele, avem colecțiile; totul este digitalizat, dar ce ce nu mai avem sunt rețelele. În ultimii doi ani, multe dintre rețelele noastre au fost distruse. […]
LP: În Iași, zona academică joacă un rol destul de important în cadrul scenei de artă contemporană. Care este situația în Ljubljana?
BP: În cazul nostru particular, nu am colaborat cu Universitatea ca atare, ci cu anumite departamente sau cu anumiți profesori. În ceea ce privește educația și pedagogia, am lucrat în principal cu diverse grupuri informale.
LP: Cum ți se pare orașul Iași?
BP: Am fost de două ori la Iași: prima dată în 2017, când am fost invitată într-o rezidență, și a doua oară vara aceasta când am participat la o școală de vară. Sunt fascinată de acel oraș. Cred că Iași are un potențial foarte mare. Scena de artă este foarte expresivă și armonizată. De asemenea, cred că poziția geografică este un avantaj, dată fiind proximitatea de fostul spațiul sovietic. Impresia mea este că scena de artă din Iași este unică în România și nu ar putea fi reprodusă altundeva în țară. N-aș putea să-ți spun exact de ce scena din Iași mi se pare atât de specială. Am avut contact cu multe scene de artă din această parte a Europei, inclusiv cu scenele din Zagreb, Rijeka, Belgrad, dar peste tot în aceste locuri existau diferite ierarhii și facțiuni aflate în conflict una cu cealaltă. În Iași nu am avut impresia asta. Totodată, am întâlnit artiști foarte buni în Iași, cei mai mulți dintre ei necunoscuți. De exemplu, mi-a plăcut foarte mult de Cezar Lăzărescu și mi-ar plăcea să lucrez cu el. Cred că ce lipsește acolo este o mai bună organizare. Din acest punct de vedere, un spațiu comun dedicat întâlnirilor și dezbaterilor ar fi o idee foarte bună. Îmi mai place la Iași că nu sunt multe galerii private. Nu știu, poate e doar impresia mea, dar văd Iașul dintr-o perspectivă romantică, ca un loc în care artiștii actuali sunt asemenea celor din avangarda culturală a anilor 60-70. Sunt conștientă însă că pentru a trăi din artă ai nevoie de susținere financiară, nu doar de idei frumoase și prietenii. Nu știu foarte multe despre acest nou centru de artă contemporană de la Baia Turcească, dar sper să nu preia modelul de la Cukrarna Galerja. Dacă așa vor sta lucrurile, acest centru va avea o influență negativă asupra contextului local.
LP: Cum crezi tu că ar trebui să arate această instituție?
BP: Eu m-aș concentra pe arta avangardistă din perioada anilor 60-80. Aș acorda o atenție deosebită istoriei contextului local și comunităților de artiști locali. De exemplu, evenimente precum bienala Periferic nu trebuie uitate. Totodată, aș lucra cu artiști locali. Fiecare spațiu cultural trebuie în primul rând să aibe grijă de artiștii din comunitatea sa. În același timp, aș fi foarte atentă la colaboratorii și la publicul meu. Cine sunt aceștia? Sunt acele elite șic, care abia așteaptă să se îmbrace frumos și să bea șampanie sau sunt activiști locali, istorici, etc. care sunt dispuși la o colaborare pe termen lung? Nu este ușor să creezi o nouă instituție de artă în aceste vremuri complicate.
LP: Întrebare suplimentară: ai crea o colecție de artă contemporană?
BP: Depinde. Primul pas ar fi să mă consult cu actorii locali (artiști, curatori, cercetători), să vedem dacă este nevoie de o asemenea colecție. Noi am avut această experiență la Moderna Galerija și pot să-ți spun că a fost un proces lung (de câțiva ani) în care au fost implicați foarte mulți oameni. Nu este cel mai usor lucru de făcut, dar bineînțeles ajută foarte mult scena locală.
LP: Mulțumim, Bojana!
BP: Cu plăcere!
Bojana Piškur is a writer and curator at the Museum of Modern Art in Ljubljana (+ Museum of Contemporary Art Metelkova). We talked to her about the art scene in Ljubljana, about the Cukrarna Galerija (a new contemporary art institution in Ljubljana), the Moderna Galerija (the most important contemporary art institution in Slovenia) and about the role of art in a community in general.
Bojana Piskur: The Cukrarna Gallery was opened less than a month ago. It belongs to the municipal government of the city of Ljubljana and it was built on the site of an old 19th century sugar factory. It’s a huge building. Converting this space into a contemporary art gallery cost 23 million euro. The project was financed by the local authorities, the Slovenian government and by the European Union. This new institution is the result of a policy championed by the local authorities which aims to transform the city into a cultural hub. The real question is what is going to be inside this new building. The first exhibition, which will include works from 10-15 world renowned artists participate, is titled The Wonderfulness of Memory. This title is problematic given the history of that place. During the 20th century, that was a place where poor and homeless people lived; people with drug and alcohol problems lived and died there. So, it’s a place of suffering, not of beautiful memories. At the same time, the opening of this new art space is related to the history of another factory, the old bicycle factory, which became a social center back in 2006. This centre organized activities for vulnerable groups, but this spring the municipality decided to completely demolish the place and expel everybody. Apparently, they want to build something similar to Cukrarna Gallery. This was seen by many as an attempt by the city government to neutralize political conscious spaces, like that social center, in favor of more aesthetically pleasing institutions, devoid of any kind of politics. I think this approach is dangerous. I think it’s really really bad for the entire cultural and artistic sphere. […]
Livia Pancu: Can you talk a bit about the Ljubljana art scene?
BP: The contemporary art scene in Ljubljana started to develop in the early 90’s. Culture was very important in the context of Slovenia gaining its independence. During that period new artist-run institutions and independent artists’ collectives were created. It was also during this period that Western foundations and NGOs started to come to Ljubljana. I would say that, for the most part, there was a stable support for contemporary art from the state, local authorities and EU institutions. Things started to change, virtually overnight, in 2020 in the context of the COVID pandemic and a new right-wing government. At the moment there is uncertainty; nobody knows what is going to happen next. Just like in Poland and Hungary, the government is trying to cut the support for the NGOs and prevent access to EU funds. This is happening because the government has its own cultural agenda that supports mainly right-wing cultural institutions and artists. […] Everything we’ve built in the last 30 years disappeared overnight.
LP: Can you talk a bit about Moderna Galerija?
BP: Moderna Galerija is a quite old institution, being established in 1947. In the early 90s they realised that for a museum that does not have large funds and collections of known artists the most important thing is the local history. The point was to make our history of art in Eastern Europe, otherwise others will do it for us, and we wouldn’t want that. Of course, this was done in a dialogue with the global world. It doesn’t make sense just to make things locally; you need to realise that there are other positions outside your country. This proved to be a successful combination, because soon people from all over the world, not only from Eastern Europe, were interested in this model. On a personal note, the Moderna Galerija is the place where I first learned about some Romanian artists. There was an exhibition in 1998 that included artists like Paul Neagu, Ion Grigorescu, Lia Perjovschi and Dan Perjovschi. […] We also started thinking about the role of Moderna in the local context. How to work with our neighbours, how to work with activists from Ljubljana, how to work with social centers. Of course, it was a long process because we are talking about different kinds of institutions, but we were able to surmount the divisions. […] Politics was present in the Moderna Galerija approach in all possible aspects including the topic of migrants and refugees in Slovenia. We really had a lot of initiatives, a lot of things going on, but unfortunately it’s all gone now. This was something that was quite unique for Moderna Galerija; on one side this focus on our histories and on the other side the focus on the constituencies, i.e. how to work with the others in some kind of horizontal way, not in a patronizing way. It was a constant negotiation on how to work together, how to organize to address various topics.
LP: What will happen with the results of your 30 years of work?
BP: It’s very difficult to say. We have the archive, we have the collection, and everything is digitized. We have all these things, but we don’t have the relationships anymore, the network. In the past two years, a lot of our networks have been shattered. […]
LP: In Iași, the Art Academia plays quite an important role in the contemporary art scene. What is the situation in Ljubljana?
BP: In our particular case, we didn’t collaborate with the University as such, but with particular departments, or particular professors. In terms of education and pedagogy, we mostly worked with various informal groups.
LP: How did you find Iași?
BP: This summer I attended a summer school in Iași. It was my second time in Iași. The first time was in 2017, when you invited me for residency. I wouldn’t have come to Iași a second time if I hadn’t been fascinated by it. I think Iași has a lot of potential. It has a very vivid art scene which is very interconnected. I think that your local scene has a lot of potential, given your history and your proximity to the Republic of Moldavia, Ukraine and the former Soviet Union in general. My impression is that the Iași scene could do things that would not be possible in other parts of the country. I think Iași is pretty unique and different. It’s difficult to put in words. I haven’t encountered anywhere else where I’ve been something like Iași. Everywhere I went, including Zagreb, Rijeka, Belgrade etc. there’s always this kind of hierarchies and small circles that are in conflict with each other, but I didn’t have this impression about Iași. Also, I think there are very good artists in Iași, most of them unknown. For example, I really liked Cezar Lăzărescu and I would like to work with him. I think what is missing is a better organisation. From this perspective, I think a place where people gather and discuss would help a lot. Also, what I like about Iași is that there are not so many private collectors spaces. I don’t know, maybe it’s just me, but I see Iași in a romantic notion, as a place where artists are working like avant garde artists of the 60s and 70s. But you need to have some kind of financial support to live as a cultural worker. You cannot just live on beautiful ideas and beautiful friendships. I don’t know much about this new contemporary art center, The Turkish Bath, but I hope it is not going to be like the Cukrarna Gallery in Ljubljana. If so, it will be devoid of the local scene.
LP: What should this new institution look like?
BP: I would focus on the avant garde art of the 60s, 70s and 80s. I would give a lot of importance to local histories and local networks. Things like the Periferic biennial should not be forgotten. As for contemporary art, I would work with local artists. I think every art space should take care of its local artists. Also, I would be very careful about how I work with my collaborators. Who are the collaborators? Are they the posh elites that come to the opening, put on nice dresses and drink champagne, or are they local activists, historians, etc.? What would you want to create together? I think it’s a very challenging time to have a new art institution. It’s very important the content that you put in such a building, not the building itself.
LP: Would you create a contemporary art collection?
BP: It depends. First, I would talk with the local artists, curators and researchers to see if there is a need for such a collection. I remember that when we created a similar collection for the Moderna Gallery here in Ljubljana it was a long process; it took a couple of years and many people were involved. It’s not an easy task, but of course it helps the local scene.
LP: Thank you, Bojana!
BP: My pleasure!
Bojana Piškur a absolvit Istoria Artei la Universitatea din Ljubljana, obținându-și doctoratul la Institutul pentru Istoria Artei de la Universitatea Charles din Praga, Cehia. Este curatorare la Muzeul de Artă Modernă din Ljubljana (+ Muzeul de Artă Contemporană Metelkova). Interesul ei profesional se concentrează asupra problemelor politice, așa cum se manifestă în domeniul artei, cu accent pe regiunea (fostei) Iugoslavii. A curatoriat multe expoziții, a scris pentru numeroase publicații și a oferit prezentări publice în diferite părți ale lumii, abordând teme precum post-avangarda în Iugoslavia, filmul experimental, educația radicală, politicile culturale socialiste și Mișcarea de Nealiniere (Non-Aligned Movement).
Bojana Piškur graduated in art history from the University of Ljubljana and received her Ph.D. at the Institute for Art History at the Charles University in Prague, the Czech Republic. She works as a senior curator in the Museum of Modern Art in Ljubljana (+ Museum of Contemporary Art Metelkova). Her focus of professional interest is on political issues as they relate to or are manifested in the field of art, with special emphasis on the region of (former) Yugoslavia. She has curated many exhibitions, written for numerous publications and lectured in various parts of the world on the topics such as post avant-gardes in Yugoslavia, experimental film, radical education, socialist cultural politics and the Non-Aligned Movement, always in relation to the wider social and political environment.